Războiul de pe Nistru

Mais informações

Roman

por Enea Liviu

Formarea statului unitar român

por Locorez Locorez

CONFLICTUL

por dogaru aura

Dependentziaren Balorazioa

por mikel sean gallacher

Războiul de pe Nistru

Concluzii

Situația actuală Conflictul rămâne înghețat, dar nesoluționat. Transnistria funcționează ca un stat separatist, cu propria administrație, monedă și armată, însă este dependentă economic și militar de Rusia.

Consecințele conflictului • Pierderi umane: aproximativ 1.000 de morți și mii de răniți. • Pierderea controlului Moldovei asupra regiunii transnistrene, care continuă să funcționeze ca un stat separatist, susținut de Rusia. • Prezența trupelor ruse în Transnistria menține un conflict înghețat și blochează integrarea europeană a Republicii Moldova.

Declanșarea războiului

În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au avut loc primele ciocniri pe podul de la Dubăsari, atunci murind și primii polițiști și localnici din Dubăsari

Bătălia de la Tighina a avut loc între 19 iunie și 22 iunie 1992, între forțele combinate ale poliției și unităților noi-formate ale armatei Republicii Moldova pe de-o parte și garda Republicii Moldovenești Nistreene, Armata a 14-a de gardă sovietică/rusă și voluntari ruși (cazaci) și ucraineni pe de altă parte, în timpul războiului din Transnistria.

Armistițiu La 21 iulie la Moscova , Boris Elțin și Mircea Snegur , în prezența lui Igor Smirnov , au semnat o Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. Războiul s-a încheiat cu înghețarea conflictului transnistrean și intrarea în zona de conflict a forțelor rusești de menținere a păcii.

Acțiuni

Marea Adunare Națională

Marea Adunare Națională de la 27 august 1989 a fost o întrunire ce s-a ținut in Piața Victoriei din Chișinău (în prezent, Piața Marii Adunări Naționale), în contextul mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor '80 din RSS Moldovenească.În rezultatul unor intense dezbateri avute cu oponenții din Sovietul Suprem, s-a reușit să fie adoptată limba moldovenească ca limba de stat și adoptarea alfabetului latin.

Declarația de independență a Republicii Moldova

Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată „Republica Moldovenească Nistreană”. La 25 august 1991 Sovietul suprem al RMN a adoptat declarația de independență a noii republici. Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului.

Republica Moldova a aderat la Organizația Națiunilor Unite (ONU) la 2 martie 1992.

Premise

Tensiuni etnice și lingvistice: Limba română devenise oficială în Republica Moldova, ceea ce a stârnit nemulțumiri în rândul minorităților ruse și ucrainene din Transnistria.

Interesele Rusiei: Federația Rusă dorea să-și mențină influența în fostele republici sovietice și a susținut separatiștii prin Armata a 14-a, staționată în regiune.

Moldova și-a declarat independența în 1991, iar Transnistria, unde exista o populație majoritar rusofonă și o puternică influență sovietică, a refuzat să recunoască autoritatea Chișinăului.

Problema cheie

Este un conflict militar între Republica Moldova și forțele separatiste transnistrene, susținute de Federația Rusă prin Armata a 14-a.

• Cauza principală a fost dorința Transnistriei de a se separa de Republica Moldova, în contextul destrămării URSS și a afirmării identității naționale a Moldovei.

Personalități

Aleksandr Lebed

Rol: Comandantul Armatei a 14-a ruse, decisiv în sprijinul separatiștilor.

Funcție: General-locotenent al Armatei a 14-a a Federației Ruse.

Implicare: A ordonat intervenția directă împotriva forțelor moldovenești, ceea ce a dus la victoria militară a separatiștilor. După război, a devenit o figură populară în Rusia, promovând ideea că Transnistria trebuie să rămână sub influența rusă.

Vladimir Jironovski

Rol: Politician rus naționalist care a susținut separatismul transnistrean.

Funcție: Liderul Partidului Liberal-Democrat din Rusia (LDPR).

Implicare: Deși nu a avut un rol militar direct, Jirinovski a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai separatiștilor, pledând pentru anexarea Transnistriei de către Rusia și pentru o politică agresivă față de fostele republici sovietice.

Boris Elțîn

Rol: Președintele Federației Ruse în perioada conflictului.

Funcție: Primul președinte al Rusiei (1991-1999).

Implicare: Oficial, Rusia susținea negocierile de pace, dar de facto Armata a 14-a rusă a sprijinit separatiștii, iar Elțin nu a ordonat retragerea acesteia. În iulie 1992, a semnat armistițiul cu Mircea Snegur, menținând însă influența Rusiei în Transnistria.

Igor Smirnov

Liderul separatiștilor transnistreni

Funcție: Liderul separatiștilor transnistreni si a fost președinte al Transnistriei din 1991 până în 2011.

Implicare: A jucat un rol cheie în organizarea și conducerea mișcării separatiste, susținând independența Transnistriei și colaborând cu Rusia pentru sprijin militar și economic.

Grigore Mărăcuță

Rol: Unul dintre fondatorii regimului separatist transnistrean.

Funcție: Președintele Sovietului Suprem al Transnistriei (parlamentul local) între 1990-2005.

Implicare: A contribuit la organizarea politică a Transnistriei și la consolidarea regimului separatist, promovând legislația și structurile de guvernare ale RMN.

Mircea Snegur

Rol: Președintele Republicii Moldova în perioada conflictului.

Funcție: Primul președinte al Republicii Moldova (1990-1997).

Implicare: A încercat să mențină integritatea teritorială a Moldovei și a ordonat acțiuni militare împotriva separatiștilor. Totuși, Moldova nu a avut resurse militare suficiente pentru a rezista intervenției rusești. Pe 21 iulie 1992, a semnat armistițiul cu Boris Elțin, ceea ce a dus la înghețarea conflictului.

Noțiuni cheie

armata 14

A fost o unitate militară strategic-operativă din cadrul forțelor armate al Uniunii Sovietice (1942–1992), și de asemenea, pentru o scurtă perioadă de timp, o unitate a forțelor armate ale Federației Ruse (1992–1995).

Este notoriu cunoscută pentru implicarea sa în războiul din Transnistria în perioada iunie–iulie 1992, fapt care a dus la apariția și independența de facto a unui „stat” separatist față de Republica Moldova.

conflict înghețat

Un conflict înghețat este un conflict armat care a fost suspendat printr-un armistițiu sau încetare a focului, dar care nu a fost rezolvat definitiv printr-un tratat de pace sau printr-o soluție politică durabilă. De obicei, astfel de conflicte rămân latente, cu tensiuni și incidente ocazionale, iar regiunile afectate funcționează într-un statut incert.